In definitiv suntem cu totii singuri. Noi cu gandurile si sentimentele noastre sufocate undeva la mijlocul drumului dintre abdomen si esofag.
Nimeni nu ne poate intelege mai bine decat noi.
Da, lumea din jur este mereu interesata : "Esti bine? Ai patit ceva? Te pot ajuta cu ceva?" Dar, lumea din jur nu are rabdare ca tu sa te deschizi, sa te acomodezi, sa-ti scoti inima in palma si sa o analizezi ca la un curs de biologie avansat.
Lumea este agitata, grabita, stresata si mai presus de toate, are problemele ei!
Nu are timp sa le asculte si pe ale tale! Multumeste-te ca-ti sunt adresate intrebari din complezenta...
Cat urasc intrebarile din complezenta! Cam la fel de mult pe cat urasc sa fiu dezamagit...
Sa incerci sa iesi cu totii prietenii tai, atunci cand te simti cel mai singur om de pe planeta. Ai sa te intorci in patul tau cu minus o problema rezolvata si cu 200000 de alte pareri la activ.
Toata lumea vrea sa te inteleaga si vrea sa te ajute, insa ei nu constientizeaza ca de fapt vor sa se ajute si sa se inteleaga pe ei...
Cei care vor intr-adevar sa te inteleaga, atunci cand esti incurcat, sunt cei care bat la usa ta pe neasteptate, sunt cei care te suna si-ti spun : "hai sa iesim. acum", sunt cei care te asculta fara sa te judece...
Insa si aceia au un interes ascuns....
Oare de cand am devenit atat de sceptic?
Aplauze pentru persoana inconjurata de oameni, dar cea mai singura din univers!
Love me or not ... :|
Asculta mai multe audio Muzica
cred ca uneori ar trebui sa privesti niste probleme mai detasat. Sa ai incredere in oameni macar aparent si nu in ultimul rand, sa ii lasi sa te asculte si sa iti fie aproape. Sa fi om e greu, dar si cel mai placut lucru...
RăspundețiȘtergere>:D<